Parintii. Cu toti am avut certuri cu parintii in adolescenta. De cand de nastem devenim mici robotei controlati si dependenti de parinti. Ne este implementata propria lor personalitate, cultura si educatie, insa odata cu maturizarea se ni se schimba modul de gandire datorita adaptarii la lumea in care traim. Inevitabil, elemetele de personaliltate ce le dobandim de la societate difera radical de cele ale parintilor, fiind de multe ori in contradictie. Tineretea ne da un elan puternic, multe vise promitatoare, teluri inalte, insa experienta de viata a parintilor ne cam taie aripile. Vazand lumea cu alti ochi, suntem convinsi ca putem avea orice, dar nu avem destul timp si sustinere ca sa le indeplinim. Acest lucru se intampla de mii de ani, imbatranirea ne face sa ne pierdem speranta ducandu-ne in ignoranta. Asa se explica faptul ca parintii nerealizandu-si visele, nu fac nimic sau chiar ne impiedica sa le indeplinim pe ale noastre:"Nu se poate! Si eu am trecut prin asta. Te vei da tu cu capu' si-ti va parea rau!" Suntem descurajati chiar de cei care ne-au aruncat in viata, singurul dar fiind speranta! Nu toti putem fi puternici, sa razbatem in fata acestui zid (parintii) de care suntem legati, dar cei mai multi se lasa purtati de val, trecandu-le prea multi ani din viata, nedefinidu-si personalitatea. Uneori radem de acei "papa-lapte" sau "fatalai" crezandu-ne superiori, dar singurul mod de evolutie este sa-i ajutam. Criminalii sunt persoane foarte inteligente, insa impotrivirea parintilor accentuata de cea a societatii, i-a dus pe drumuri gresite. Conceptia parintilor e imposibil de schimbat, mai ales daca acestia nu au tangenta cu lucrurile moderne pe care noi tinerii le consideram o parte din noi (internet, discoteca, concerte, etc). In caz contrar ei inteleg perfect toate nevoile noastre si stiu cum sa ni le satisfaca. Ce ne afecteaza cel mai mult e lipsa de libertate, dar infruntarea lor trebuie sa fie lenta si sa respecte regulile jocului lor!
Articolul asta l-ai scris dupa discutia de aseara referitoare la alea (citez)"neincepute"?
RăspundețiȘtergere:))
:)) As putea trage concluzia din finalul articolului: criminalii au ajuns criminali din cauza parintilor care nu i-au lasat sa faca ce vor (example: nu le-au dat jucariile pe care le vroiau, nu i-au lasat sa mearga la discoteca):)) Paul, Paul :* micule criminal, mai ai pana sa iesi din adolescenta. :* je t'aime encore.
RăspundețiȘtergereSpuneai ca cel mai mult ne afecteaza ca nu ne este acordata libertatea de care atat avem nevoie.
RăspundețiȘtergereSpun din experienta personala,pentru a putea avea acea libertate,trebuie sa comunici,sa vorbesti,sa explici ce e bine si ce nu.Altfel va fi:).Adevarul si comunicarea e esentiala:)
Dar cand tu vorbesti cu parintii din doua perspective diferite, cand vedeti lumea in doua moduri opuse niciodata nu veti ajunge la un punct comun. Oricat de frumos si logic le-ai explica si oricat de multa dreptate ai avea(fiindca aceasta se potriveste cu lumea in care traieti tu) ei nu vor fi de acord cu tine, fiindca logica lor se opreste la educatia lor. Daca ei n-au nici o tangenta cu conjuncturile in care te afli, nu vor simti adevaratele lucruri de care ai nevoie. Crede-ma ca am incercat si eu, ajungi la un punct cu discutia in care parintii sunt total de acord cu tine, si concluzia tot dupa cum vor ei o trag!
RăspundețiȘtergereDepinde cat de limitati sunt :)).Parintii mei au trait in perioada ceausista si acele vremuri grele dar tocmai ca stiu cum au fost acele vremuri si cum au fost de constransi de societate in primul rand iar apoi de familii li se pare groaznic.De aceea acum incearca sa-mi deschida o noua cale,o noua modalitate de a trai:).
RăspundețiȘtergerePana la urma e relativ