Nimic nu există

La prima vedere pare greu de inteles, dar nu este tocmai asa. Inca de cand ne nastem suntem intr-o permanenta invatare. Simturile ni se dezvolta sub actiunea mediului in care traim. Descoperim ca exista pamant, exista obiecte, culori etc. Dar toate acestea creaza imagini in mintea noastra prin intermediul informatiilor primite de la simturi. Practic tot ceea ce vedem in jurul nostru, este trecut prin filtrul simturilor. Nu este ceva pur, atata vreme cat fiecare om percepe lumea in felul lui. Asadar nici un om nu poate vedea lumea din exteriorul prorpriului trup, nu poate vedea lumea asa cum este ea. Stiind ca uneori simturile ne pot insela, nu avem certitudinea ca tot ce e in jurul nostru arata la fel cu ceea ce vedem in minte. Cu alte cuvinte, nu avem acces la adevaratele informatii despre univers, ci suntem obligati sa le limitam prin trup.

Intrand putin in latura spirituala (viata de dupa moarte) se presupune ca tot ceea ce ramane este constiinta (sufeltul). Asta inseamna ca o data cu trupul mor toate amintirile, informatiile, si personalitatea. Practic dupa ce mori, nu mai stii cine esti, cum te cheama, de unde vii etc. Partea din univers ce ai apucat s-o cunosti cu ajutorul simturilor, se pierde. Astfel constiinta este doar o stare de impacare sau regret. De acolo, de sus "dintre stele" nu mai ai ocazia sa vezi lumea obiectiv fata de trup, fiindca nu mai ai nici macar un simt (supraomenesc) cu care s-o analizezi. Astfel universul pentru tine nu va mai exista! Prin urmare, tot ceea ce vedem noi ca oameni cu trup pamantesc este rezultatul simturilor, o realitatea ce se petrece doar in mintea noastra, iar in momentul parasirii trupului constatam ca nimic nu mai exista, nici macar noi ca si oameni nu am existat vreodata! Este paradoxal, fiindca in timpul vietii suntem constienti ca existam, iar mai apoi nu mai stim nimic. Din asta rezulta ca lumea pe care o cunoastem este doar o realitate ce se deruleaza in mintea fiecaruia, nimic din ce vedem/simtim/auzim, NU exista cu adevarat!

Timpul nu există

Dupa cum bine stim, toate actiunile ce se petrec pe Pamant si in univers, se desfasoara in timp si spatiu. Acestea sunt doua concepte de orientare a omului ca fiinta rationala. Insa v-ati intrebat vreodata despre veridicitatea existentei lor? Spatiul cu cele 3 dimensiuni ale sale, este perceput de om cu ajutorul celor 5 simturi. Adevarul este ca nu putem stii modul cum arata spatiul si obiectele din jurul nostru, obiectiv fata de propriile simturi. Practic spatiul nu exista ca forma fizica ci este doar proiecatrea in mintea omului prin intermediul simturilor.(mai multe detalii in articolul despre spatiu).In ceea ce priveste timpul ati auzit ca e o notiune abstracta, despre care nu se poate vorbi. Ei bine, timpul ca forma fizica nu exista, ci este doar un mod de intepretare a intervalului de desfasurare a actiunilor. Mai exista si conceptul de timp subiectiv. El se refera la modul in care fiecaruia ne trece timpul. Uneori trece mai repede, alteori mai incet, totul depinzand de actiunile ce le facem in acel interval. Scurgerea lui rapida este data de implicarea afectiv-emotionala, pasiunea si placerea de a face o actiune, pe cand scurgerea lui lenta este rezultatul actiunilor in neconcordanta cu placerile unui individ. Asta inseamna ca timpul subiectiv se poate contracta si dilata in functie de modul de percepere a fiecarui individ. Dar atunci ce se poate spune de timpul obiectiv? Este timpul universal care trece la fel pentru toti si care nu poate fi modificat de om. Si atunci de unde stim carui timp ne spunem? In esenta, conceptul de timp a fost creat de om pentru a-si putea organiza viata, pentru a stabili intalniri si pentru a putea avea o orinetare de tip comparativ. Ceasul este doar un mecanism care imparte intervalul dintre noapte si zi, in subunitati. Functionarea lui nu este influientata de trecerea timpului propriu-zis, ci pur si simplu executa o actiune ce se repeta in mod constant. Probabil ca v-ati intrebat de ce timpul nu se poate da inapoi, de ce nu se poate opri in loc sau de ce nu se poate calatorii in viitor? Raspunsul este simplu. Pentru ca NU exista! Rezumand la un mic exemplu (viata omului), a da timpul inapoi presupune ca toate reactiile chimice petrecute in organism sa se desfasoare in sens invers, dar dupa cum bine stim, multe sunt ireversibile. Potrivit teoriilor lui Einstein legate de viteza luminii(care este singura viteza constanta), timpul poate sta in loc daca o naveta spatiala calatoreste cu 299.792.458 m/s. Asta inseamna practic, ca un astronaut aflat intr-o astfel de naveta, nu va imbatrani deloc in timp ce pe Pamant, vor trece zeci de ani! Acest lucru este imposibil, in primul rand pentru ca nu se poate atinge viteza luminii, si in al doilea rand, pentru ca imbatranirea nu este data de trecerea timpului (mai repede sau mai incet) ci din cauza uzurii organismului datorat reactiilor chimice ce se petrec in el. Un alt contraargument ar fi faptul ca viteza luminii nu e instantanee (are nevoie de 8.24 minute ptr a ajunge de la Soare pe Pamant) fapt ce arata ca o posibila atingere nu ar scoate naveta spatiala din spatiu si timp. Ea este doar cea mai mare viteza cunoscuta de om, nu si cea absoluta. Revenind la problema timpului in raport cu viata noastra, viteza de scurgere a lui in secolul XXI este datorata tehnologiei ultra moderne, care ne umple intreaga zi cu actiuni, pe care in mare parte nu ajungem sa ne finalizam. In concluzie, timpul nu exista ca forma fizica ce poate fi masurata si modificata, ci pur si simplu e un mod de a organiza viata noastra pentru a fi in concordanta cu a celorlalti oameni!