duminică, 15 februarie 2009

ce e iubirea?


S-au spus multe despre asta si o sa se mai spuna, dar pentru multi e greu sa-i gaseasca un sens. Sa luam dragostea de frati. Pana la 10-11 ani fratii se urasc, din cauza ca se cearta din orice si fiecare isi doreste sa fi fost singur la parinti. Cand incep sa cunosca cat de cat cu ce se mananca aceasta viata, fac tot mai multe lucruri in comun si le este incomod cand nu sunt impreuna. Nevoia unuia fata de celalalt ajunge in unele momente chiar la "disperare" in sensul ca nu pot realiza nimic pe cont propriu. Legatura aceasta se numeste "iubire de frati". Si in cazul unor indragostiti, timpul petrecut impreuna joaca un rol esential.  Toti incep prin a se place fizic, mai apoi se inteleg in discutii, dar daca relatia nu se desfasoara si in alte plane decat cel intim, ajunge in situatii de declin. Ca sa-l cunosti bine pe celalat, e nevoie sa-i urmaresti evolutia in diferite situatii ca mai apoi sa stii sigur ceea ce iubesti la el. Nu e de ajuns doar sa-l saruti si sa stai cu el in pat ca sa zici ca-l iubesti, trebuie sa desfasori unele lucruri ce tin de viata de familie. Viata nu e in totalitate roz, exista si momente grele in care nu sti ce trebuie sa faci si ti-ar prinde bine un ajutor, dar daca acesta vine permanent din partea unei persoane, inevitabil se leaga un sentiment de respect si adoratie fata de acea persoana. Acest lucru dovedeste faptul ca iubirea e un gong, dar pentru a se naste cu adevarat, trebuie sa ai o multime de motive pentru care s-o doresti . Nu exista dragoste la prima vedere, dragostea se naste din bucuria de a imparti viata si gandurile cu o persoana draga!

7 comentarii:

  1. Iubirea....ma simt atat de infima in fata ei,incat ma intimideaza si tac.
    Sfintenie,sexualitate.Asta e ea

    RăspundețiȘtergere
  2. si totusi... nu ai zis ce ii iubirea :P

    RăspundețiȘtergere
  3. De fapt, intre dragoste si iubire e o diferenta.
    Dragostea e la inceput, cand esti indragostit, cand logica, ratiunea si defectele celuilalt sunt in ceata si totul e "roz". Deci dragostea, zic eu, este la prima vedere :).
    Iar apoi, cand ajungem la iubire, cand il acceptam pe celalalt si restul "bla bla-urilor", putem spune ca iubim :).

    RăspundețiȘtergere
  4. @cleena: Era oarecum previzibil faptul ca din toate articolele mele te vei opri exact la tema iubirii. Mi-a atras atentia acest lucru in descrierea despre tine. Desigur am multe idei legate de iubire, dar ca sa fiu sincer chiar nu-mi pasa de asta. E un sentiment abstract, care nu are o definitie, si care in cele mai multe cazuri trece neobservat pana in momentul cand il pierzi. Uneori imi doresc sa "iubesc ca in filme", dar mi se pare prea siropos. Cateodata ma bucur ca nu cad prada acestei "chestii" ca mai apoi sa ma las tarat prin depresii.

    Cat despre diferenta dintre dragoste si iubire ar fi multe interpretari. Daca ne luam dupa Jesus ar fi un singur fel de iubire. Dragostea=atractie fizica sau sex romantic.

    Ideea e foarte simpla. Nu are rost sa intelegi ce e iubirea bla bla, fiindca e RELATIVA. Nu are rost sa-ti ajuti aproapele doar ca sa-i areti lui Dumnezeu ca il iubesti. Niste prostii. Esenta consta in faptul ca trebuie sa acorzi un credit oricarei persoane pe care o intalnesti. Daca se dovedeste a fi demna de respectul si increderea ta, vei "colabora" in continuare cu ea si te vei atasa de ea, dar isi bate joc de tine din prima inseamna ca e superficiala. Peste ani mai merita o sansa, totusi. Am pus asta in practica si merge. Oricat de mult te bantuie anumite sentimente ptr o persoana, fati timp si priveste-o obiectiv. De atatea ori am facut asta, incat acum ma fortez sa observ o persoana si subiectiv. Asta e adevarul. Cand ai prea multe asteptari ai si dezamagiri. Dar eu inca sper ca nu e o regula general valabila... (sunt un naiv, stiu...)

    RăspundețiȘtergere
  5. Cred ca filmele si serialele deja m-au defectat complet. Oricat as incerca sa ma trezesc la realitate, fanteziile mele raman doar atat, fantezii. Poate de aceea ma fascineaza iubirea si religia. Mi se par doua concepte pe care nu le pot pricepe cu adevarat, utopice. La fel ca tine, cred ca totul e relativ, sunt de cele mai multe ori obiectiva cand vine vorba de chestii “destepte”, asa ca incerc cu disperare sa le dau o nota de subiectivism, ca sa nu mai fie atat de relative. Pana acum, am esuat si cu asta…

    Diferenta dintre iubire si dragoste ne-o predat-o profu’ de romana la una din poeziile acelea romantice… Si bineinteles ca are mai multe interpretari (doar totul e relativ :)).

    Totul are doua taisuri, problema e sa alegi, ca sa nu fii un indecis. Pentru ca decizia trebuie de cele mai multe ori luata si nu conteaza daca esti sau nu un bun strateg. Numarul de mutari pe care le poti face inainte, au un final.

    Nu e bine sa fii prea obiectiv cu cei din jurul tau. Adica la mine a mers foarte prost. La un moment dat am ajuns la un sistem de puncte orientativ, care parea foarte deranjant. Adica sa-ti imaginezi un sac cu bile colorate deasupra oamenilor nu mi se pare prea bine :).

    Ca sa nu mai spun ca uneori e bine sa nu gandesti, sa faci o tampenie, dar sa-ti asumi un risc. Daca cantaresc prea mult sansele, pierd momentul si-l regret. Si regrete am destule deja, asa ca incerc sa invat din ele…

    RăspundețiȘtergere
  6. Orice moment trebuie gandit. Indiferent cat de mult sau cat de putin. De ce sa-ti asumi un risc de care nu ai nevoie. Stiu ca e mai palpitanta viata cu riscur,i dar poti pierde lucruri irecuperabile.

    Problema se pune cat timp iti ia sa meditezi la un lucru. Oricum inspiratia (solutia problemei) iti vine pe moment, dar e important sa nu fi pierdut timpul inainte cu intoarcerea pe toate partile ca mai apoi solutia salvatoare sa nu mai aiba sens. Si aici e relativ. Unii gandesc mai repede, altii mai lent, unii sub presiune altii relaxati. Cum zice TAXI intr-o piesa: "Iubirea e simpla, dar cand ne iubim o complicam". Cam asa e si aici.

    Mai e si chestia cu subiectivitatea. Daca nu poti vedea un lucru obiectiv, ti-e foarte greu sa meditezi asupra lui intr-o timp scurt, fiindca subiectivitatea iti va ghida instinctul. Eu am incercat sa fac un lucru. Sa nu las nimic neterminat. Sa spun lucrurilor pe nume sa nu le interpreteze nimeni in defavoarea mea. Si pana acum, nimeni nu "m-a prins la ingramadeala". Nu am fost in situatii limita ca sa ma bazez si pe instinct. Singurele decizii ce le-am luat a fost sa ma hotarasc ce vreau avand in fata 2 sau 3 lucruri care imi pot influienta viata.

    Totul e sa fii atent la detalii si indicii. Daca un singur nasture de la costum nu sta bine cand esti la o petrecere eleganta, viata ta poate fii compromisa. Vei atrage priviri toata seara, vei starni zambete, sasoteli, vei fi incomodat, dupa petrecere toti se vor uita la tine cu dispret, de la distanta, vei ajunge sa-ti pierzi partenerii de afaceri care te vor considera neserios, te va parasi nevasta fiindca va vrea un "barbat adevarat", firma de asigurari nu-ti va plati casa cand aceasta va arde fiindca nu te vor baga in seama, vei dormi sub pod cu alti boschetari care te vor respinge si vei ajunge sa mori, iar la inmormantarea ta preotul va spune: "Va mai amintiti cand adormitul in Domnul a mers la petrecere cu un nasture ce atarna?..."

    RăspundețiȘtergere
  7. Cine spune ca nu ai nevoie de riscuri? Unii nu pot supravietui fara un strop de adrenalina intr-o zi. Si desi nu sunt prea “hardcore”, inteleg ce simt. Adica asumarea unui risc vine cu beneficiile lui. Si sunt doua extreme de riscuri: sunt cele din care poti iesi sifonat rau, iar apoi sunt cele prostesti, care implica, mai degraba, infruntarea sinelui.

    Ador sentimentul de suprematie, cand imi dau seama ca m-am infruntat pe mine si am castigat.

    Iar eu ma refeream la asumarea riscurilor prostesti, unde iti mai impingi limitele. Adica ganditul e obositor, uneori e bine “sa te opresti si sa mirosi trandafirii”.

    Pentru ca nu poti sa fii intotdeauna cu un pas inaintea vietii. Poti sa incerci, dar e imposibil sa nu clachezi odata si odata. Adica omul e suspus greselii, sa nu faci niciuna in timp ce infrunti necunoscutul, e aproape imposibil.

    Viata e imprevizibila, asa ca e foarte posibil ca intr-o zi in care tu ai totul pus la punct, un meteorit sa apara si sa-ti darame intreaga existenta. Si in timp ce tu erai ocupat sa te gandesti la toate celelalte variante, sa te loveasca una nasoala la care nu te-ai gandit.

    Acum treci la cauza si efect. Care se pot intoarce impotriva ta indiferent daca ai gandit momentul initial sau nu. Cum spuneam si inainte, poti gandi pana la un punct, apoi trebuie sa te bazezi si pe instincte, caci legile junglei sunt foarte practice in ziua de azi.

    RăspundețiȘtergere