Talent si inteligenta vs. imaginatie si vointa

Nu exista talent innascut! Nu exista o inteligenta valabila doar pentru un singur domeniu! Sa luam spre exemplu talentul artisitc (desen) si inteligenta pentru stiintele exacte(inteligenta la matematica).

Eu pana la varsta de 10 ani desenam urat. Nici acum nu desen exagerat de frumos, dar lumea zice "ca am talent".  Cand eram la camin, era un copil care desena foarte frumos. Mi-a desenat intr-o zi un robotel ce l-am adus de acasa. Eram fascinat. Insa cand am incercat si eu am vazut ca nu e asa de simplu cum pare. Eram frustrat si nu intelegeam de ce nu pot si eu face asta. In urmatoarele zile, am luat cartea de colorat si in loc s-o colorez am copiat toate desenele intr-un caiet cu foi albe. Eram mandru si satisfacut! Anii trecand, eram la fel de fascinat de arta, si incercam sa reproduc tot ceea ce-mi placea. Rezultatul a fost ca puteam desena cu usorinta lucruri ce altora li se pareau ca au nevoie de un talent fabulos. Si de aici expresia "Dumnezeu ti-a dar un dar" sau "Te-ai nascut cu talent la desen". Dar tot talentul meu e rezultatul imaginatiei, a atentiei la detalii, a muncii si in splecial a vointei si placerii ce ti-o ofera acest gen de manifestare. Oricine care urmeaza o scoala de desen, o sa stie desena (reproduce) impecabil aproape orice. Insa acea persoana nu va desena ceva inovator din imaginatie, si nu se va remarca prin munca sa, fiindca nu are vointa.

Sa trecem la partea cu inteligenta. Cand suntem in clasa I nici unul dintre noi nu stim sa socotim bine calcule simple, fiindca deabia invatam si avem foarte putin exercitiu. Cei care vor avea note bune la matematica, si cei care vor stii calcula bine, sunt aceeia carora li se va parea fascinanta matematica, si din cauza ca le place, vor fi interesati sa descopere mai mult. Daca am compara un om de 30 de ani, cu un copil de clasa a III-a am spune ca primul este foarte inteligent la matematica deoarece calculeaza foarte repede exercitii de cls a III-a. Insa inteligenta lui se trege din faptul ca acele calcule le-a facut de sute de ori  si au devenit obisnuinta, pe cand pentru un copil ce acum le descopera e o provocare. Daca acelui copil ii va placea sa se joace cu numere, automat isi va folosi imaginatia pentru a gasi metode de rezolvare la orice exercitiu, si datorita vointei nu va renunta pana nu va reusi.

In orice domeniu cata vreme exista vointa, se pot obtine performante. Insa este nevoie de imaginatie pentru a trece orice obstacol. Din asta rezulta, ca nici un om nu se naste cu un talent anume, nici un om nu se naste cu o anumita inteligenta valabila doar pentru un singur domeniu, ci pentru a deveni bun (talentat, inteligent, rezistent fizic, rapid, maestru etc) este nevoie de imaginate vointa, si placerea de a obtine tot timpul mai mult in domeniul de activitate.

PS:
Prin acest articol in exprim si dezaprobarea fata de invatamantul romanesc care vrea ca toti tinerii sa devina matematicieni, lingvisti, istorici, fizicieni, chimisti, punand prea putin accent pe arta, sport, muzica, si comportament social!

Fantoma vie

A trecut ceva vreme de cand n-am vazut-o pe prietenea mea. Nu sunt eu genul foarte romantic care sa sufere din dragoste sau din cauza dorului, dar totusi am fost surprins de modul in care am simtit prezenta ei. Seara imi vin toate gandurile. Stateam in pat si imi ascultam mintea cum vorbeste, dar am obosit si eram intr-o stare de atipire. Incet, incet simteam o caldura pe bratul drept si pe piept. M-am lasat in visare, dar n-am vazut-o, ci doar mi s-a amplificat senzatia ca o strang in brate. M-am trezit brusc, speriat. A fost un vis, un vis ce parea foarte real. Dar poate ca nu am visat, fiindca eram inca treaz. Oare ce a fost? Poate ati simtit si voi senzatia aceasta si ati inteles ce este, dar pentru mine a fost prima experienta. Atunci cand esti “rece” prea multa vreme, cand esti obisnuit sa te implici prea putin in orice relatie afectiva, cand toate trec pe langa tine fara sa le dai atentie, ajungi la un punct cand te intrebi: “De ce nu simt nimic, de ce nu pot iubi, ce e cu mine?” Iubirea nu are niste simptome dupa care sa o recunosti ci ele depind de fiecare dintre noi. Nu-mi place sa-i fac pe altii sa sufere mai ales prin ranirea sentimentelor lor, dar uneori imi dau seama prea tarziu de ceea ce imi da daruiesc ei...Am gresit de prea multe ori fiindca numic din interiorul meu nu mi-a zis “Bai, vezi ce faci, fata asta te iubeste, de ce o faci sa sufere cu atata ignoranta?” Poate suna putin dur, si poate chiar disperat, insa ai nevoie de momente de liniste...e asa de placut sa stai singur, noaptea, sa-ti vina in minte toate clipele frumoase pentrecute cu o persoana, sa te apuce un dor nebun sa o revezi, si sa-ti dai seama in sfarsit “Chiar o iubesc pe copila asta, de ce nu mi-am dat seama pana acum?”