Fantoma vie

A trecut ceva vreme de cand n-am vazut-o pe prietenea mea. Nu sunt eu genul foarte romantic care sa sufere din dragoste sau din cauza dorului, dar totusi am fost surprins de modul in care am simtit prezenta ei. Seara imi vin toate gandurile. Stateam in pat si imi ascultam mintea cum vorbeste, dar am obosit si eram intr-o stare de atipire. Incet, incet simteam o caldura pe bratul drept si pe piept. M-am lasat in visare, dar n-am vazut-o, ci doar mi s-a amplificat senzatia ca o strang in brate. M-am trezit brusc, speriat. A fost un vis, un vis ce parea foarte real. Dar poate ca nu am visat, fiindca eram inca treaz. Oare ce a fost? Poate ati simtit si voi senzatia aceasta si ati inteles ce este, dar pentru mine a fost prima experienta. Atunci cand esti “rece” prea multa vreme, cand esti obisnuit sa te implici prea putin in orice relatie afectiva, cand toate trec pe langa tine fara sa le dai atentie, ajungi la un punct cand te intrebi: “De ce nu simt nimic, de ce nu pot iubi, ce e cu mine?” Iubirea nu are niste simptome dupa care sa o recunosti ci ele depind de fiecare dintre noi. Nu-mi place sa-i fac pe altii sa sufere mai ales prin ranirea sentimentelor lor, dar uneori imi dau seama prea tarziu de ceea ce imi da daruiesc ei...Am gresit de prea multe ori fiindca numic din interiorul meu nu mi-a zis “Bai, vezi ce faci, fata asta te iubeste, de ce o faci sa sufere cu atata ignoranta?” Poate suna putin dur, si poate chiar disperat, insa ai nevoie de momente de liniste...e asa de placut sa stai singur, noaptea, sa-ti vina in minte toate clipele frumoase pentrecute cu o persoana, sa te apuce un dor nebun sa o revezi, si sa-ti dai seama in sfarsit “Chiar o iubesc pe copila asta, de ce nu mi-am dat seama pana acum?”