Viata e simpla

Nu vi se pare paradoxal ca danezii sunt in top 10 cei mai fericiti oameni de lume si totodata in top 10 cei mai necredinciosi? Romania este printre cele mai credincioase tari din Europa, iar la capitolul fericire e pe locul 3 de la coada. Pare ciudat, dar sa facem o mica comparatie intre cele 2 tari. Fiindca si eu sunt roman, stiu prea bine cum e mentalitatea si viata pe aici. Romanii mereu au fost cuceriti de alte popoare, mereu au fost furati, si desi muncitori, mereu au fost saraci. Acest fapt a degenerat in dorinta de libertate si dorinta de a aduna avere. Numai ca lipsa de mentalitate de a face totul trainic, bine gandit, si elegant, a dus ca goana dupa avere sa nu fie foarte performanta, in sensul ca poti face bani cu capul (cinstit, nu prin inselatorii), nu numai prin sudoare (si stres). Transpus in ziele noastre, roamnii pleaca in occident sa faca muncile murdare a strainilor, in loc sa faca o facultate si sa faca acei bani in tara. Astfel aceasta mentalitate a adus odata cu ea, si dorinta de a avea mai mult ca vecinul (imlicit "datul mare"), ocuparea majoritatii timpului cu munca (putin timp pentru familie si activitati relaxante) si nu in ultimu rand, nevoia de a avea un umar pe care plange, de a avea pe cine da vina si de consolare cu...nimic. In Danemarca, majoritatea fac o facultate (nimic iesit din comun, si la noi, toata lumea care are bani, are facultate). Primul criteriu cand isi aleg facutatea nu e cati bani se castiga din meseria aceea (sau ca asta ii obliga parintii sa faca) ci pur si simplu aleg ceea ce le place. Nu vor sa adune avere, fiindca putin le pasa ca vecinii lor au mai mult, nu le trebuie masini scumpe, fiindca e mai placut cu bicicleta, nu vor restaurante si haine de fite, fiindca se pot simti bine si fara ele. Pe scurt, nu muncesc pana cad in cap sa adune averi, ci putinii bani cei castiga dintr-un serviciu ce le face placere, ii cheltuie pe distractie si hobby-uri. Mentalitatea asta atrage dupa ea, mult timp liber (pentru familie mai ales), putin stres (odata cu goana dupa bani, apar si probleme). Si asta te face un om fericit. Dar ce ne facem cu religia? Cum poti fi fericit fara Dumnezeu? Poi foarte simplu. Cand esti implicat in multe activitati, vin si necazurile, cand nu le mai poti face fata si nu gasesti o explicatie, cauti raspunsul in cineva cu puteri peste ale tale, crezi ca cineva mai puternic te poate ajuta. Si cel mai la indemana e Dumnezeu. Daca ne uitat in istorie, oamenii cand au avut necazuri si-au creat zeitati care sa-i ajute. Evreii credeau in Dumnezeu fiindca era singurul ce-i putea scapa de romani, egipteni si alti asupritori. Dar in Danemarca, daca nu ai problema grave (mici certuri sunt inevitabile) nu ai nevoie de nici o divinitate. Insa nu e asa simplu. Divinitatea atrage dupa sine, si ideea de supunere, de respectare a unor legi, si de autolimitare. Asa se explica si faptul ca tarile slab dezvoltate sunt credincioase, iar tarile dezvoltate sunt mai pagane.

Si uitati-va cum dorinta de avere ne genereaza probleme, ne face sa ne ingrijoram de viata de dupa moarte, ne indepartam de societate, ne autolimitam din cauza unei relgii si in final nu avem nici o satisfactie de la viata, pe cand, pe cealalta parte putem sa facem ce ne place, sa nu avem nevoie de multi bani, sa traim fara limite impuse de doctrine aiurea, si sa ne bucuram de viata.

Dar fiecare face cum considera! :)

Lumea e prea trista ca sa inteleaga sensul dragut al cuvintelor urate!

Traim intr-o lume reala si multi ne zic sa ne trezim din visare, sa revenim cu picioarele pe pamant. Multi acuza realitatea ca fiind dura si ca trebuie sa fii puternic sa poti trai. Si cel mai enevrant si aiurea lucru: In viata trebuie sa faci si ce nu-ti place!

Oamenii isi fac tot felul de prejudecati. Oamenii sunt prea lenesi ca sa faca ceva bun in primul rand pentru ei si apoi pentru altii. Oamenii sunt prea obisnuiti cu rutina ca sa-si mai doreasca sa faca ceva diferit. Oamenii se multumesc cu putin, pentru ca refuza sa gandeasca mai mult decat majoritatea. Oamenii uita de ei pentru ca gasesc mereu lucruri mai proaste care sa le ocupe timpul.

Toate acestea creeaza realitatea fiecaruia. Toate acestea creeaza realitatea noastra in care traim si din care dorim in fiecare clipa sa scapam. Intotdeauna reliatatea va fi consecinta a ceea ce facem, iar viitorul va fi cladit dintr-un nimic pe care il lasam de izbeliste. Din pacate acest proces ne antreneaza pe toti si din voie de nevoie le lasam prinsi, pierzand clipe pretioase din vietile noastre intr-o masinarie ce nu creeaza nimic ci mai mult ne ruineaza personalitatea. Societatea e un lucru bun. Dar societatea e ceva real. Acest real are ca definitie lucruri obisnuite ce le face oricine, lucrurie ce nu se schimba, lucruri ce taie aripile viselor marete ale individului ce compune societatea. De aceea ne confruntam cu o ampla lipsa de cultura (nu cultura sofisticata pentru oameni cu scoli inalte, ci simpla cultura ce ne relaxeaza, ce ne linisteste dupa o zi in care am manca prostie pe paine si am baut dezamagiri flambate).

"Eu vreau, eu imi doresc, eu visez...dar pana la urma eu nu am realizat nimic! De ce? N-am avut cu cine..." De cate ori nu ne confruntam cu un astfel de bilant? De cate ori nu cadem prada falselor valori ale realitatii si uitam cine suntem cu adevarat? De cate ori folosim cuvinte vulgare ca sa dam o definitie realitatii?

Oamenii uita sa zambeasca, uita sa vada frumusetea simpla din jurul lor, oamenii uita ca traiesc! De ce lumea care este atat de perfecta(intr-un ciclu atat de perfect), a avut nevoie sa consacreze cuvinte pentru a expreima uratenia ei? De ce avem nevoie de astfel de cuvinte? Sa ne eliberam furia? Da? Dar nu era mai bine sa nu fim nervosi de la inceput ca nu mai trebuiasca sa aducem injurii? Ati observat cu oamenii se supara cand ii spui "uratule!", "ma enervezi!", "n-am chef de tine!"? Stiti de ce? Pentru ca oamenii s-au obisnuit sa auda aceste cuvinte cand semenii lor doreau sa le arate dispretul. Oamenii fug de cuvinte urate. Dar de ce nu le putem spune cand suntem foarte bucurosi? De ce sa nu le spunem cand iubim? Am incercat asta, credeti-ma si e fantastic ca sa auzi aceste cuvinte de la cineva drag, si sa stii ca nu le spune cu rautate. Nici un cuvant nu ma mai poate prost dispune, fiindca toate le aud ca suna frumos!

Nu sunt ipocrit, nu vreau sa ma ascund, nu vreau sa vad totul ca fiind roz, vreau doar sa trec peste prejudecata cuvintelor, vreau sa pot vedea lumea de dupa vorbe. Acest lucru te face mai optimist, mai increzator in sine, treci mai usor peste greutati si atacuri, esti mai usor. Asta e singura cale pentru a incepe sa iubim viata si pentru a da o nota de frumuseste acestei realitati care a carei existenta e in mainile noastre.

Ce este Dumnezeu?

http://www.youtube.com/watch?v=YoIDjj86fwI
Am vazut clipul acesta cu cateva luni in urma, dar nu i-am dat mare atentie. O alta actiune a bisericii de indoctrinare. Acum m-am uitat la el de mai multe ori, si am studiat putin problema.

S-o luam cu inceputul. Lumina este o radiatie electromagnetica care se propaga cu o anumita viteza intr-un spatiu fiind reflectata de corpuri iar datorita frecventei ei poate fi perceputa de ochiul uman. Dar lumina nu poate sa existe fara a avea o sursa ce o emite. Atata vreme ca acea sursa nu este peste tot, ci intr-un anumit punct, lumina emisa de aceasta va avea un anumit spatiu delimitat in care va fi vizibila. Lumina provenita de la Soare se reflecta pe pamant facandu-ne se vedem corpurile din jurul nostru, dar cand ea lipseste ochiul uman nu percepe nici un fel de readiatie, dand sensatia de intuneric. Partea cu caldura si firgul este acelasi lucru, doar ca difera tipul de radiatie. Pana aici e clar.

Daca l-am compara pe Dumezeu cu lumina ar rezulta ca Dumnezeu are un inceput (lumina apare cand sursa incepe sa o emita), Dumnezeu nu este omniprezent fiindca aunci nu ar mai fi raul (care dupa spusele lui Einstein este consecinta lipsei lui Dumnezeu) si cel mai spurprinzator daca intunericul si frigul sunt starile implicite ale universurlui pana la aparitia Soralui(un exemplu) inseamna ca si raul este starea implicita a universului PANA LA APARITIA LUI DUMNEZEU. Cred ca suna aiurea pentru unii.

Dar sa luam ceea ce scrie in Biblie. Dumnezeu l-a pus pe om in Gradina Edenului, care era intre 4 rauri(Pison, Ghihon, Tigru, Eufrat) deci era pe Pamant. Daca atunci totul era in armonie, daca omul traia in comuniune cu Dumnezeu si cu toate fiarele pamantului, de ce Dumnezeu ar fi creat un sarpe (care nu era Diavolul, ci "era mai siret decat toate fiarele campului") care sa-l indeparteze pe om de El? A vrut sa-l incerce? E aberant!!! In primul rand daca l-a creat pe om dupa "chipul si aseamanarea Lui" inseamna ca la creat pe om perfect, fara rautate, de ce era nevoie sa-l incerce, nu era sigur pe creatia Sa? In al doilea rand, daca Dumnezeu a creat si sarpele de ce i-ar fi pus acestuia rautate? De unde a luat-o? Are si Dumnezeu rautate in El? Daca tot vroia sa-l testeze, de ce nu a lasat "lipsa lui(raul)" sa-l testeze? De ce a existat pomul cunostintei binelui si raului, cand tot ceea ce crease Dumnezeu era in completa armonie. De ce nu l-a lasat pe om sa cunoasca binele si raul? Tinea Dumnezeu ascuns raul undeva si nu vroia sa-l cunoasca omul? Asta inseamna ca Dumnezeu tinea rau in frau, inseamna ca raul a existat fara sa-l fi creat Dumnezeu, inseamna ca omul traia intr-un fel de cale de mijloc nici bun nici rau.

Si totusi...

In mare parte aparitia omului se suprapune peste ceea ce zice stiinta, si putem crede ceea ce vrem, dar daca Einstein avea dreptate ("Raul apare atunci cand omnul nu-l are pe Dumnezeu IN INIMA LUI") atunci Dumnezeu nu este decat forta aceea creatoare, forta aceea numita inteligenta, forta aceea numita speranta, forta aceea numita vointa, si forta aceea numita IUBIRE, care se afla in interiorul nostru!

Dumnezeu nu are nici o treaba cu ceea ce se intampla in jurul nostru, nu sta undeva sus si ne vegheaza si cu atat mai mult nu ne-a creat un destin, ci noi il facem pe Dumnezeu sa existe prin modul in care ne manifestam fata de semeni si natura! Nu avem nevoie de slujbe, sfinti si alte traditii, avem nevoie doar de glasul interior care ne spune sa iubim tot ceea ce este in jurul nostru!

PS: Iisus nu a fost nici un fiu a lui Dumnezeu, ci a fost unul dintre putinii oameni care au inteles adevaratul scop al omului pe pamant si modul in care putem convietui. Ceea ce a numit el de multe ori "Tatal meu care m-a trimis" a fost doar iubirea lui fata de semeni, si speranta ca oamenii se pot schimba in bine. El a fost ambasadorul iubirii care sa-i trezeasca pe oameni la realitate!

Talent si inteligenta vs. imaginatie si vointa

Nu exista talent innascut! Nu exista o inteligenta valabila doar pentru un singur domeniu! Sa luam spre exemplu talentul artisitc (desen) si inteligenta pentru stiintele exacte(inteligenta la matematica).

Eu pana la varsta de 10 ani desenam urat. Nici acum nu desen exagerat de frumos, dar lumea zice "ca am talent".  Cand eram la camin, era un copil care desena foarte frumos. Mi-a desenat intr-o zi un robotel ce l-am adus de acasa. Eram fascinat. Insa cand am incercat si eu am vazut ca nu e asa de simplu cum pare. Eram frustrat si nu intelegeam de ce nu pot si eu face asta. In urmatoarele zile, am luat cartea de colorat si in loc s-o colorez am copiat toate desenele intr-un caiet cu foi albe. Eram mandru si satisfacut! Anii trecand, eram la fel de fascinat de arta, si incercam sa reproduc tot ceea ce-mi placea. Rezultatul a fost ca puteam desena cu usorinta lucruri ce altora li se pareau ca au nevoie de un talent fabulos. Si de aici expresia "Dumnezeu ti-a dar un dar" sau "Te-ai nascut cu talent la desen". Dar tot talentul meu e rezultatul imaginatiei, a atentiei la detalii, a muncii si in splecial a vointei si placerii ce ti-o ofera acest gen de manifestare. Oricine care urmeaza o scoala de desen, o sa stie desena (reproduce) impecabil aproape orice. Insa acea persoana nu va desena ceva inovator din imaginatie, si nu se va remarca prin munca sa, fiindca nu are vointa.

Sa trecem la partea cu inteligenta. Cand suntem in clasa I nici unul dintre noi nu stim sa socotim bine calcule simple, fiindca deabia invatam si avem foarte putin exercitiu. Cei care vor avea note bune la matematica, si cei care vor stii calcula bine, sunt aceeia carora li se va parea fascinanta matematica, si din cauza ca le place, vor fi interesati sa descopere mai mult. Daca am compara un om de 30 de ani, cu un copil de clasa a III-a am spune ca primul este foarte inteligent la matematica deoarece calculeaza foarte repede exercitii de cls a III-a. Insa inteligenta lui se trege din faptul ca acele calcule le-a facut de sute de ori  si au devenit obisnuinta, pe cand pentru un copil ce acum le descopera e o provocare. Daca acelui copil ii va placea sa se joace cu numere, automat isi va folosi imaginatia pentru a gasi metode de rezolvare la orice exercitiu, si datorita vointei nu va renunta pana nu va reusi.

In orice domeniu cata vreme exista vointa, se pot obtine performante. Insa este nevoie de imaginatie pentru a trece orice obstacol. Din asta rezulta, ca nici un om nu se naste cu un talent anume, nici un om nu se naste cu o anumita inteligenta valabila doar pentru un singur domeniu, ci pentru a deveni bun (talentat, inteligent, rezistent fizic, rapid, maestru etc) este nevoie de imaginate vointa, si placerea de a obtine tot timpul mai mult in domeniul de activitate.

PS:
Prin acest articol in exprim si dezaprobarea fata de invatamantul romanesc care vrea ca toti tinerii sa devina matematicieni, lingvisti, istorici, fizicieni, chimisti, punand prea putin accent pe arta, sport, muzica, si comportament social!

Fantoma vie

A trecut ceva vreme de cand n-am vazut-o pe prietenea mea. Nu sunt eu genul foarte romantic care sa sufere din dragoste sau din cauza dorului, dar totusi am fost surprins de modul in care am simtit prezenta ei. Seara imi vin toate gandurile. Stateam in pat si imi ascultam mintea cum vorbeste, dar am obosit si eram intr-o stare de atipire. Incet, incet simteam o caldura pe bratul drept si pe piept. M-am lasat in visare, dar n-am vazut-o, ci doar mi s-a amplificat senzatia ca o strang in brate. M-am trezit brusc, speriat. A fost un vis, un vis ce parea foarte real. Dar poate ca nu am visat, fiindca eram inca treaz. Oare ce a fost? Poate ati simtit si voi senzatia aceasta si ati inteles ce este, dar pentru mine a fost prima experienta. Atunci cand esti “rece” prea multa vreme, cand esti obisnuit sa te implici prea putin in orice relatie afectiva, cand toate trec pe langa tine fara sa le dai atentie, ajungi la un punct cand te intrebi: “De ce nu simt nimic, de ce nu pot iubi, ce e cu mine?” Iubirea nu are niste simptome dupa care sa o recunosti ci ele depind de fiecare dintre noi. Nu-mi place sa-i fac pe altii sa sufere mai ales prin ranirea sentimentelor lor, dar uneori imi dau seama prea tarziu de ceea ce imi da daruiesc ei...Am gresit de prea multe ori fiindca numic din interiorul meu nu mi-a zis “Bai, vezi ce faci, fata asta te iubeste, de ce o faci sa sufere cu atata ignoranta?” Poate suna putin dur, si poate chiar disperat, insa ai nevoie de momente de liniste...e asa de placut sa stai singur, noaptea, sa-ti vina in minte toate clipele frumoase pentrecute cu o persoana, sa te apuce un dor nebun sa o revezi, si sa-ti dai seama in sfarsit “Chiar o iubesc pe copila asta, de ce nu mi-am dat seama pana acum?”

Noi, Dumnezeu si perfectiunea

Dupa cum am zis-o si in articolul precendet, Hristos nu e o persoana, Hristos e un simbol! Dumnezeu e de fapt doar o imagine care reprezinta perfectiunea, o perfectiune la care noi tindem sa ajungem. Rugaciunile, postul, sarbatorile sunt doar un mod prin care sa constientizam ca exista ceva perfect, ceva pentru care meritam sa traim, ceva pentru care trebuie sa fim mai buni! Nu exista in cer nici un batranel cu barba lunga ce scrie intr-o carte, nu exista ingeri cu aripi albe, nu exista sfinti ridicati cu trupul, in cer nu exista nimic. Toate astea sunt moduri prin care oamenii si-au desenat o cale de a ajunge la perfectiune! Faptul ca raiul se presupune ca e in cer, e doar ca dupa moarte  constiinta si ratiunea noastra e imprastiata prin univers. Si acum e acolo, dar mintea noastra e limitata de trup. Toti vrem sa fim perfecti, toti vrem sa fim puternici, dar singura cale e ca tu sa fii Dumnezeul tau! Nimic nu te ajuta daca stai cu mainile in san, nu cade nimic din cer, caci Dumnezeu nu ne-a trasat o directie numita destin, noi ne cream destinul, noi cream viitorul, noi ne conducem viata! Ceea ce numim noi cu termen generic "Dumnezeu" e doar ceea ce vrem sa devenim, e doar puterea ce vrem sa o avem. Aceasta putere creste cu cat suntem mai multi implicati in indeplinirea unui scop! Si in Biblie e scris: "Unde sunt 2 ce se roaga in numele meu, acolo voi fi si eu". Daca Iisus e Dumnezeu atunci de ce nu ne-a zis clar ce e dupa moarte? Credeti ca e o coincidenta ca tot ceea ce a zis Iisus e materializat prin metafore si pilde? Iisus omul, a fost doar un om foarte inteligent, care a incercat sa explice oamenilor ce e divinitatea, ce e puterea absoluta si cum aceasta se poate dobandi, dar a zis-o intr-un mod foarte simplu si inteligibil(personificat)! Exista sute de religii pentru ca fiecare are o parere, pentru ca divinitatea nu e ceva concret, dar nu urmati o religie doar pentru ca asa e traditia! NU! Preluati din fiecare lucruri ce le credeti cu adevarat, lucruri de care aveti nevoie sa evoluati si material si spiritual! Cultura universala si intelepciunea sunt calea! Aveti incredere in puterile voastre si veti putea muta si muntii, pentru ca prin creatia Sa Dumnezeu isi manifesta puterea!

Nu conteaza in ce crezi, important e sa crezi!

Pastele - definitie moderna

Desi trebuia sa fie o saptamana a gandurilor bune, a iertarii si tolerantei, s-a transformat - si de cativa ani incoace e la fel - intr-o saptamana a nervilor, stresului, muncii exagerate si a certurilor! Respectul fata de traditie a romanului(asta e bine fiindca intr-un fel sau altul tinem la valori) a ajuns in pragul fanatismului. "Crede si nu cerceta" nu se aplica doar in religie, ci si in viata sociala si sentimentala. Astfel saptamana dinaintea Pastilor se transforma intr-un mic iad! O sa ma contraziceti, si o sa credeti(daca sunteti foarte religiosi) ca Satana vorbeste prin mine, dar aruncati o mica privire in jurul vostru. Pastele reprezinta Invierea Domnului. Desi acest lucru s-a intamplat acum 2000 de ani, noi continuam sa ne aducem aminte si sa sarbatorim. O astfel de sarabtoare/bucurie duhovinceasca ar trebui sa se petreaca doar in sufletele noastre! De ce postim 40 de zile? Ca sa consitentizam importanta acestei sarbatori. Dar post nu inseamna doar abtinerea de la macare(desi uneori ne fortam ptr ca "asa e bine") ci si iubirea/iertarea aproapelui. Insa cat de buni am fost postul asta, si mai ales aceste zile? Toti am alergat sa cumparam cat mai multa mancare, sa facem cat mai multe prajituri, sa facem curat, sa cumparam haine noi, de parca Lui Hristos ii pasa de toate lucrurile acestea materiale! Sa zicem ca asa e obiceiul, dar cand aceste practici sunt acompaniate de stres, de lipsa de bani, certuri in familie, unde mai este Duhul Sfant? Credeti ca Hristos "invie" pentru noi, doar daca-l atragem cu o masa cat mai plina si cu haine cat mai luxoase? Hristos nu e om, Hristos nu ne urmareste, Hristos e doar un simbol al credintei noastre ca dupa moarte exista o viata mai buna! Nu obiectele ne nobileaza, ci iubirea. Sa lasam macar de Paste bogatia si fudulia la o parte, si sa incercam sa fim mai buni unul cu celalat. Hristos invie si daca esti sarac si daca esti bogat, si daca ai 100 de feluri de mancare si daca nu ai nici unul, Hristos este al tau, doar daca-l primesti cu sufeltul, nu cu locuinta curata si luxoasa!

Rasism si cersetorie - concluzie (special pentru domnul Anonim)

O spun din nou desi cred ca am fost destul de explicit pana acum. Eu nu vreau ca toti tiganii sa moara, nu incriminez cersetorii doar pentru ca sunt tigani, pun la zid cersetorii care pot lucra dar sunt prea lenesi, si doar pentru fapatul ca majoritatea sunt tiganii nu vreau sa ma considerati  un rarist! Nu vreau sa generalizez, exista si tigani cu bun simt, exista si tigani inteligenti, dar marea lor majoritate sunt ori muritori de foame ori bisnitari ori tigani cu "satre"! Dar sa ne limitam la cercetori! Spuneti ca exista si cersetori de nevoie! De acord cu voi, dar sunt unul la un milion! De cate ori v-ati intalnit pe strada cu persoane cu handicap si de cate ori v-ati intalnit cu copii de tigan? Ce-i infirmi, care candva au lucrat, au pensie de la stat(mizera, ce-i drept) dar au destula demnitate sa nu stea cu mana intaninsa! Daca au nevoie de o operatie, se duc la o emisiune gen "Povestiri adevarate" si apleaza la mila oamenilor fara sa intinda mana si sa le zica lozinci reigioase! Ma intalneam des pe strada cu un batranel in carucior cu rotile, care nu avea un picior, si il mai ajutam cu cate un banut, fiindca ma gandeam ca ii este greu sa traiasca doar din pensie, dar cand l-am vazut la colt cum fumeaza, sincer mi-a pierit toata mila! Cerseste ca sa aiba bani de tigari? E inacceptabil! Poate nu as fi asa revoltat impotriva cersetorilor tigani(sanatosi) daca nu as vedea zi de zi aceleasi chipuri cum primesc mai multi bani intr-o zi, decat primesc eu alocatie intr-o luna! Vedeti voi prea bine ce sa intampla, dar nu pot intelege mentalitatea oamenilor: dau bani la cersetori de n ori, chiar daca stiu ca ii cheltuie pe tigari si alcool! Repet, oamenii cu demnitate nu cersesc cu mana intinsa! Altfel toti am fi in stare sa cersim(dar nu putem) Exista tigani buni, dar majoritatea lor sunt o "ciuma" a societatii (sa nu mai vorbim de manelisti si de non-valorile ce le promoveaza)

PS: Domnule Anonim cred ca esti de acord cu mine la treaba asta!

Rasism si cersetorie - replay

A nascut controverse articolul "Rasism si cersetorie" si m-am gandit sa fac cateva precizari! Unii mi-au spus: "Eu n-am nimic cu tiganii, nu m-au educat parintii asa, pur si simplu nu ma deranjeaza cu nimic, de ce, tu esti rasist cu ei?". Eu: "Tu dai bani la cersetorii tigani?", raspuns: "Cateodata, daca inspira mila!". Nu am avut de a face cu tiganii niciodata, cum se zice in popor nu mi-au fost nici prieteni, nici dusmani.  Nu ma deranjeaza faptul ca un om e negru sau chinez, musulman sau catolic, nu urasc o categorie de oameni doar pentru ca exista(nu e vina lui ca s-a nascut asa)! Sunt rasist cu orice om care nu are demnitate!  Exemplul cel mai cunoscut si de care ma lovesc zilnic: tiganii. Trec cu vederea ca ei au o anume traditie (ciudata) pe care o respecta, trec cu vederea ca nu au o educatie si maniere(vina comunitatii lor), dar nu pot accepta ipocrizia, superoritatea in care se cred, lenea, si lipsa lor de deminitate! Nu mi se pare corect sa-i dau un banut din mila, sa fiu injurat(ca nu i-am dat mai mult) si sa-l vad ca fumeaza si bea acei bani, nu mi se pare onest, sa puta locul dupa el, dar sa aiba un lant de aur la gat cu care sa se de-a mare, nu mi se pare cinstit fata de mine ca el sa stea cu mana intinsa si eu sa lucrez din greu si castige mai mult ca mine, si nu pot sa accept ca eu am principii si o imagine cu care mor de foame, si el pupa pe toti in c*r dar nu are grija zilei de maine! Mi-ar fi si mie usor sa stau cu mana intinsa 8 ore pe zi, si in 3 luni sa-mi permit sa-mi cumpar un echipament foto scump, dar mai am eu obraz sa ma intalnesc cu oameni de cultura? Oare mi-ar fi tot una ca as primi un ban de la o batranica pensionara miloasa ce moare de foame, si eu as trai bine mersi si m-as plimba cu un BMW? Oricat de simplu pare, legile morale ma impiedica sa fac asta, si ar trebui sa va impiedice si pe voi sa mai dati bani la cersetori "din mila"!

Rasism si cersetorie

Romania pentru straini inseamna ori Dracula ori tigani, insa pentru noi este o tara a fenomenelor unicat! Mergand pe strada si intreband un om la intamplare: "Esti rasist?" iti va raspunde: "Nu!", dar la intrebarea:"Ce parere ai despre tigani?" raspunsul este:"Vreau sa moara! Sa nu-i mai vad!".Este interesanta aceasta atitudine fata de minoritati, dar sentimentul este reciproc. De unde ni se trage si de unde li se trage? Cand esti mic si faci vreo prostie mama iti spune:"Daca nu esti cuminte vine tiganu' si te baga in sac!". Evident iti va fi frica, chiar daca nu stii exacat ce inseamna "tigan" si ce caracter are. Crescand cu aceasta mentalitate e greu sa-ti schimbi parerea fiindca ti se pare aiurea sa socializezi cu tiganii si sa-i cunosti cu adevarat, pur si simplu nu vrei sa-i vezi in fata ochilor! De cealalta parte tiganii se simt respinsi. E clar ca exista si o anumita retinere fata de ei (ex: angajari) dar e justificata, cu totii suntem de acord ca tiganii nu sunt usa de biserica! Poate de aici li se trage faptul ca vor sa iasa in evidenta, vor sa fie "bastani/smecheri" sa ne atraga atentia ca sunt mai buni decat noi, dar nu cred ca ar fi vreo problema daca ar avea si o baza materiala si culturala! Majoritatea sunt jegosi, prost educati dar au lantul de un kg de aur la gat, ceea ce ne cam scarbeste! Pentru lenea tiganilor noi suntem de vina, noi ii sustinem! Nu cred ca ar sta tiganii cu burta la soare daca noi nu am sprijini cersetoria! De ce dam bani la cersetori? Raspunsuri posibile: 1. mi-e mila, 2.fac o fapta buna(cand ies de la biserica), 3. ca sa plece ca ma ingretosez de mizeria lui. Toate astea la un loc fac ca un cersetor sa castige pana la 5000 de RON pe zi! Dar saracii n-au ce manca! Poi da, fiindca isi cumpara tigari si alcool! Este un paradox foarte interesant: uram tiganii si am vrea sa dispara, dar noi ii tinem in viata! Cheia rezolvarii? Daca nu am sprijini cersetoria, ei s-ar apuca de lucrat, s-ar integra in societate, ar deveni oameni cu bun simt si evident ar primi si respect pentru munca lor! Desi pare absurd, cred ca e singura cale prin care sa convietuim!

Taxa auto si maturitatea!

S-a facut mare tam-tam legat de taxa de poluare.  Masina ta emite gaze in atmosfera, iar faptul ca tu platesti bani la stat, nu poate opri acest lucru. Desigur cu banii de la buget veniti din aceasta taxa, ar trebui sponsorizate proiecte eco, replantari de copaci etc, dar din cate stiu nu exista proiecte serioase care sa faca acest lucru. Nu doar noi suferim din cauza efectului de sera, si celelata tari din UE, dar dupa cum se vede ei nu au o taxa asa de mare. O fi mai mare poluarea in Romania? Avem noi mai multe masini decat nemtii? Nici vorba! E o aberatie, dar totusi are logica pentru buzunarele celor in care intra banii! Totusi aceasta taxa triplata, a cam indepartat tinerii soferi care abia au implinit 18 ani de la "visul cailor putere". Intr-un fel e bine ca au fost mai putine accidente (cei tineri le provoaca pe majoritatea), dar marile presiuni au micsorat taxa. Trecand peste asta, sa vedem putin latura rationala! Foarte multi tineri la 18 ani fac scoala de soferi si prima lor grija e VITEZA! E o demonstratie de forta si maturitate, insa cat de matur esti atunci cand te comporti intr-o societate ca un copil, cand ti-e rusine sa spui lucrurilor pe nume sau cand iti ascunzi "barbatia" in fata parintilor. Esti prea crud la 18 ani, ca sa fi in stare sa-ti conduci singur viata. Nu te poti intretine, nu ai o viziune clara asupra viitorului tau, fumurile din cap iti spun ca distractia e pe primul loc. Fiziologic esti matur de la o varsta mult mai mica mai ales cand exista atatea suplimente alimentare. Te bucuri prea mult de aceasta evolutie a corpului tau, facandu-ti vise de om intelept. E grav ce se intampla, iar aceasta lipsa infectioasa a moralitatii ar trebui reeducata! Cum? Prin reducerea drepturilor care nu le meriti! Primul pas e cresterea varstei maturitatii de la 18 la 22 de ani!

excremente reexcrementate

Parintii. Cu toti am avut certuri cu parintii in adolescenta. De cand de nastem devenim mici robotei controlati si dependenti de parinti. Ne este implementata propria lor personalitate, cultura si educatie, insa odata cu maturizarea se ni se schimba modul de gandire datorita adaptarii la lumea in care traim. Inevitabil, elemetele de personaliltate ce le dobandim de la societate difera radical de cele ale parintilor, fiind de multe ori in contradictie. Tineretea ne da un elan puternic, multe vise promitatoare, teluri inalte, insa experienta de viata a parintilor ne cam taie aripile. Vazand lumea cu alti ochi, suntem convinsi ca putem avea orice, dar nu avem destul timp si sustinere ca sa le indeplinim. Acest lucru se intampla de mii de ani, imbatranirea ne face sa ne pierdem speranta ducandu-ne in ignoranta. Asa se explica faptul ca parintii nerealizandu-si visele, nu fac nimic sau chiar ne impiedica sa le indeplinim pe ale noastre:"Nu se poate! Si eu am trecut prin asta. Te vei da tu cu capu' si-ti va parea rau!" Suntem descurajati chiar de cei care ne-au aruncat in viata, singurul dar fiind speranta! Nu toti putem fi puternici, sa razbatem in fata acestui zid (parintii) de care suntem legati, dar cei mai multi se lasa purtati de val, trecandu-le prea multi ani din viata, nedefinidu-si personalitatea. Uneori radem de acei "papa-lapte" sau "fatalai" crezandu-ne superiori, dar singurul mod de evolutie este sa-i ajutam. Criminalii sunt persoane foarte inteligente, insa impotrivirea parintilor accentuata de cea a societatii, i-a dus pe drumuri gresite. Conceptia parintilor e imposibil de schimbat, mai ales daca acestia nu au tangenta cu lucrurile moderne pe care noi tinerii le consideram o parte din noi (internet, discoteca, concerte, etc). In caz contrar ei inteleg perfect toate nevoile noastre si stiu cum sa ni le satisfaca.  Ce ne afecteaza cel mai mult e lipsa de libertate, dar infruntarea lor trebuie sa fie lenta si sa respecte regulile jocului lor!

moarte cu chip de viata

Tu uiti si vezi cat de limitate sunt persoanele de varsta a 3-a in comparatie cu tine, dar ai incercat sa te gandesti de ce? Au trecut generatii care si-au impus propriul stil si eticheta, dar fiecare a avut grija sa lase o mica mosternire urmatoarei de la care sa inceapa o revolutie. Dar se naste intrebarea: Din ce motiv lumea a luat o asemenea intorsatura intr-un interval atat de scurt? Traim in secolul XXI, al vitezei, totul se intampla prea repede fiindca tehnologia ne-a scutit de anumite eforturi. Suntem furati de mirajul obiectelor din jurul nostru sau suferim din prea multa plictiseala fiindu-ne dereglat sau chiar distrus sistemul mintal de orientare in timp. Asta nu ar fi o problema fiindca avem capacitatea de a ne adapta modului in care evolueaza lumea, dar ce e scandalos e ca NU ne ajunge timpul sa ne formam amintirile! Trecem prea repede prin episoadele vietii ca sa le putem tine minte, dar din pacate simturile ni se subtiaza pe zi ce trece facundu-ne sa uitam cum sa aplicam valorile morale. Un exemplu banal este cel al casatoriei. Vedem in jurul nostru soti care au si 50 de ani de casnicie, dar ei fac parte din alte vremuri, pe cand  azi sunt putine casnici care trec de 10 ani. Ne pierdem iubirea si interesul fata de cei din jurul nostru. Cum este posibil ca prietenia foarte apropiata care tine de-o viata sa fie spulberata in doua luni de tacere? Suntem legati de trenul ce ne duce la fabrica de bani, dar platim mult mai scump timpul pierdut. Imbatranim,visam la nimicuri materiale, si murim cand incepem sa vedem adevaratele culori ale vietii!

uniforma: renastere sau motiv de decadere?

Vremurile pe care le traim se pot defini printr-un singur cuvant: ignoranta! In acesti 2000 de ani de cultura au fost epuizate toate ideile ce ar da o nuanta noua lumii si un flux de vitalitate. E imposibil sa ai idei originale cu care sa impresionezi lumea si sa te considere un geniu. Aceasta incompetenta de creatie produce descurajare si implicit intriga lumea in ideea "n-am nevoie de cunostintele de baza din orice domeniu, fiindca nu-mi folosesc la nimic(nu-mi imbunatatesc viata)". Lumea e tentata sa lase la o parte toate valorile trecutului, fiindca vremurile acestea cer o alta eticheta. Astfel oamenii (ex: epoca  contemporana) se axeaza pe ideea abstractului iesind din tipare si neglijand anumite principii estetice. In cazul vestimentatiei, se promoveaza anti-clasicismul, caracterizat prin simplitate extravaganta si complexitate kitschoasa. Urmand aceasta moda nascuta din incultura faci parte din acest curent si dai nastere unei repulsii fata vestimentatia eleganta(ex: formala). S-a ajuns atat de departe cu ignoranta incat orice act realizat de oameni nu mai implica respect! Scoala care se presupune ca e izvorul de cultura, a devenit un loc de demonstratie al prostiei.  Zi de zi se practica prostituatia manierelor si aici se include lipsa de gust si decenta a vestimentatiei! Prin uniforma se doreste constientizarea faptului ca scoala impune un anumit respect(nu promoveaza prostia), daca nu inveti si mergi ca la o casa pustie, macar sa ai un motiv de pregatire, si cel mai important, a fost introdusa pentru reducerea sfidarii prin "smecherie" a persoanelor mai inteligente ca tine. Insa oricat de importanta ar fi cultivarea tinerilor, uniforma nu a facut altceva decat sa rascoleasca si mai tare sipiritul anti-civic. Unii elevi avea in gand "revolutie anti-uniforma"! Oare atat de greu sa faci un gest minim care mai tarziu ar putea sa-ti dea anumite revelatii spre o lume mai buna? E atat de greu sa ai respect pentru cei care te respecta? Din pacate acestea sunt intrebari la care toti se abtin sa de-a un raspuns. Si DA! Uniforma e un motiv de decadere!

ce e iubirea?

S-au spus multe despre asta si o sa se mai spuna, dar pentru multi e greu sa-i gaseasca un sens. Sa luam dragostea de frati. Pana la 10-11 ani fratii se urasc, din cauza ca se cearta din orice si fiecare isi doreste sa fi fost singur la parinti. Cand incep sa cunosca cat de cat cu ce se mananca aceasta viata, fac tot mai multe lucruri in comun si le este incomod cand nu sunt impreuna. Nevoia unuia fata de celalalt ajunge in unele momente chiar la "disperare" in sensul ca nu pot realiza nimic pe cont propriu. Legatura aceasta se numeste "iubire de frati". Si in cazul unor indragostiti, timpul petrecut impreuna joaca un rol esential.  Toti incep prin a se place fizic, mai apoi se inteleg in discutii, dar daca relatia nu se desfasoara si in alte plane decat cel intim, ajunge in situatii de declin. Ca sa-l cunosti bine pe celalat, e nevoie sa-i urmaresti evolutia in diferite situatii ca mai apoi sa stii sigur ceea ce iubesti la el. Nu e de ajuns doar sa-l saruti si sa stai cu el in pat ca sa zici ca-l iubesti, trebuie sa desfasori unele lucruri ce tin de viata de familie. Viata nu e in totalitate roz, exista si momente grele in care nu sti ce trebuie sa faci si ti-ar prinde bine un ajutor, dar daca acesta vine permanent din partea unei persoane, inevitabil se leaga un sentiment de respect si adoratie fata de acea persoana. Acest lucru dovedeste faptul ca iubirea e un gong, dar pentru a se naste cu adevarat, trebuie sa ai o multime de motive pentru care s-o doresti . Nu exista dragoste la prima vedere, dragostea se naste din bucuria de a imparti viata si gandurile cu o persoana draga!

Recital de violoncel si pian

Ion Storojenco - violoncel
Angela Albu - pian

Marti, 17 februarie 2009, ora 18:00, Sinagoga Bistrita

Partea I

J.S.Bach - Preludiu din Suita nr. 3 in Do major pentru violoncel solo
Luigi Boccherini - Sonata pentru violoncel si pian, in Do major (integral) - 3 parti
Max Reger - Suita nr. 2 pentru violoncel solo.4 parti - preludiu, gavota, sarabanda, fuga.

Partea a II-a

Henri Duttileux - “3 strofe pe numele lui Sacher”
Joseph Haydn - Concert pt. violoncel in re major
David Popper - “Elfentanz”

contraste

Nu e asa de greu sa observi ca in jurul tau, majoritatea "indragostitiilor" au o intimitate comerciala. Ieri a fost Sf. Valentin, si ca niciodata toti amorezii au umblat dupa cadouri. Au dat dovada ca iubirea are la baza nimicuri materiale. Cand iubesti oferi daruri cat mai diverse, si gasesti mereu idei interesante sa faci o bucurie persoanei iubite, dar un buchet de flori o data pe an inseamna iubire?... Trecand peste asta, majoritatea status-urilor reflectau tristete! Multi dintre ei sufereau ca nu sunt iubti, dar de ce doar o data pe an iti dai seama de acest lucru? Contrastele sunt evidente pentru acei care incearca sa le stearga, dar unora se pare ca le place sa sufere!