Viata e simpla

Nu vi se pare paradoxal ca danezii sunt in top 10 cei mai fericiti oameni de lume si totodata in top 10 cei mai necredinciosi? Romania este printre cele mai credincioase tari din Europa, iar la capitolul fericire e pe locul 3 de la coada. Pare ciudat, dar sa facem o mica comparatie intre cele 2 tari. Fiindca si eu sunt roman, stiu prea bine cum e mentalitatea si viata pe aici. Romanii mereu au fost cuceriti de alte popoare, mereu au fost furati, si desi muncitori, mereu au fost saraci. Acest fapt a degenerat in dorinta de libertate si dorinta de a aduna avere. Numai ca lipsa de mentalitate de a face totul trainic, bine gandit, si elegant, a dus ca goana dupa avere sa nu fie foarte performanta, in sensul ca poti face bani cu capul (cinstit, nu prin inselatorii), nu numai prin sudoare (si stres). Transpus in ziele noastre, roamnii pleaca in occident sa faca muncile murdare a strainilor, in loc sa faca o facultate si sa faca acei bani in tara. Astfel aceasta mentalitate a adus odata cu ea, si dorinta de a avea mai mult ca vecinul (imlicit "datul mare"), ocuparea majoritatii timpului cu munca (putin timp pentru familie si activitati relaxante) si nu in ultimu rand, nevoia de a avea un umar pe care plange, de a avea pe cine da vina si de consolare cu...nimic. In Danemarca, majoritatea fac o facultate (nimic iesit din comun, si la noi, toata lumea care are bani, are facultate). Primul criteriu cand isi aleg facutatea nu e cati bani se castiga din meseria aceea (sau ca asta ii obliga parintii sa faca) ci pur si simplu aleg ceea ce le place. Nu vor sa adune avere, fiindca putin le pasa ca vecinii lor au mai mult, nu le trebuie masini scumpe, fiindca e mai placut cu bicicleta, nu vor restaurante si haine de fite, fiindca se pot simti bine si fara ele. Pe scurt, nu muncesc pana cad in cap sa adune averi, ci putinii bani cei castiga dintr-un serviciu ce le face placere, ii cheltuie pe distractie si hobby-uri. Mentalitatea asta atrage dupa ea, mult timp liber (pentru familie mai ales), putin stres (odata cu goana dupa bani, apar si probleme). Si asta te face un om fericit. Dar ce ne facem cu religia? Cum poti fi fericit fara Dumnezeu? Poi foarte simplu. Cand esti implicat in multe activitati, vin si necazurile, cand nu le mai poti face fata si nu gasesti o explicatie, cauti raspunsul in cineva cu puteri peste ale tale, crezi ca cineva mai puternic te poate ajuta. Si cel mai la indemana e Dumnezeu. Daca ne uitat in istorie, oamenii cand au avut necazuri si-au creat zeitati care sa-i ajute. Evreii credeau in Dumnezeu fiindca era singurul ce-i putea scapa de romani, egipteni si alti asupritori. Dar in Danemarca, daca nu ai problema grave (mici certuri sunt inevitabile) nu ai nevoie de nici o divinitate. Insa nu e asa simplu. Divinitatea atrage dupa sine, si ideea de supunere, de respectare a unor legi, si de autolimitare. Asa se explica si faptul ca tarile slab dezvoltate sunt credincioase, iar tarile dezvoltate sunt mai pagane.

Si uitati-va cum dorinta de avere ne genereaza probleme, ne face sa ne ingrijoram de viata de dupa moarte, ne indepartam de societate, ne autolimitam din cauza unei relgii si in final nu avem nici o satisfactie de la viata, pe cand, pe cealalta parte putem sa facem ce ne place, sa nu avem nevoie de multi bani, sa traim fara limite impuse de doctrine aiurea, si sa ne bucuram de viata.

Dar fiecare face cum considera! :)